Astazi m-am trezit cu un sentiment ciudat....placut dar ciudat.Sentimentul acela pe care il ai atunci cand citesti titlul unei carti,iti starneste curiozitatea si nu mai ai rabdare sa-i strabati filele...Incepi cu prima pagina, te regasesti printre randurile pline de intelepciune....aproape ca te confunzi cu personajul principal.
Astazi incepe primul capitol din viata mea,altfel decat a fost pana acum...Am inchis cartea ce continea capitole triste,pline de sperante desarte, de vise care nu aveau nicicand sa devina realitate...Cartea mea,pana acum avea un final trist...nicidecum ca in romanele de dragoste in care cei doi protagonisti traiau fericiti pana ala adanci batraneti.Cartea aceea, am aruncat-o pe un raft, cat mai sus in biblioteca,nu am nevoie de ea!
Astazi....e un nou inceput, un prim capitol dintr-o poveste ce pare sa aiba o desfasurare a actiunii frumoasa...Acest inceput e plin de suspans si emotii in acelasi timp...pentru ca randurile se aseaza odata cu trecerea clipelor din viata mea si astfel cartea aceasta noua este insasi viata mea, este momentul prezent care ma tine cu sufletul la gura sa aflu ce se va intampla in continuare....in timp ce eu incerc sa traiesc din plin fiecare emotie, incerc sa zambesc mai des, incep sa imbratisez mai calduros.Priviti-ma, traiesc si sunt acum...Acum, personajul principal sunt eu! E povestea mea!Tu nu te mai regasesti in aceasta poveste!Tu esti undeva,asezat in biblioteca plina de carti prafuite ce tin de trecut!
Si daca aceasta carte este chiar viata mea,ca autoare nu-mi ramane decat sa fac povestea cat mai frumoasa, cu un "happy ending" demn de romanele de dragoste...E cartea mea, e viata mea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu