Te-ai gandit vreodata la faptul ca uneori ceea ce pare la prima vedere un lucru neplacut, poate sa te protejeze de fapt de altceva mult mai neplacut?
Esti constient de faptul ca tu esti cel care ALEGE cum anume sa raspunda la o situatie si ca nu circumstantele exterioare sunt cele care iti modifica starea ci propria ta decizie?
Ti s-a intamplat sa Reactionezi manat de primul impuls, iar mai apoi sa regreti felul in care ai vorbit sau te-ai comportat?
Te invit sa parcurgi un text scris de Zig Ziglar care poate sa te faca sa reflectezi la raspunsurile intrebarilor de mai sus…
“La 23 ianuarie 1981, ma aflam la Kansas City, Missouri. Fusese o saptamana grea. Asa cum se spune pe la noi, “Am tras din greu”. Nu eram numai obosit, eram sfarsit! Sesizati diferenta. In acea dimineata avusesem o sedinta lunga de inregistrare – 4 ore pline, care s-a desfasurat fara intrerupere (Vorbesc aproximativ 280 de cuvinte pe minut, cu “rafale” de pana la 450 de cuvinte pe minut). Am terminat la unu fix si, pentru ca trebuia sa plecam la Dallas, la ora 3, trebuia sa ne grabim. Compania aeriana ne spusese sa fim la aeroport cu cel putin o ora mai devreme, pentru a fi siguri ca echipamentul de inregistrare, greu si voluminos, va fi imbarcat. Ginerele meu, care este director general la At the Top – corporatia ce se ocupa de inregistrarea si multiplicarea casetelor, a impachetat aparatele cat a putut de repede si amandoi am pornit intr-o cursa nebuna catre aeroport, care se afla la 30 minute de centrul orasului Kansas.
Am patruns in aeroport la doua fix. Erau doua cozi mari si am ales-o pe cea mai scurta dintre ele. Am observat aproape imediat, ca una din controloarele de bilete s-a deplasat in spatele unui ghiseu ce avea o tablita pe care scria INCHIS. Experienta mi-a spus ca functionara v-a inlocui tablita INCHIS, cu una pe care scria DESCHIS, asa ca, mental si fizic, m-am pregatit sa fac o miscare rapida catre ghiseul respectiv, atunci cand se va forma un nou rand. In cateva minute, ea a schimbat tablitele si, zambind, a anuntat: ”Cei care au bilete la cursa de ora 3 catre Dallas sa vina aici”.
Repede ca vantul, am alergat catre ghiseu si am fost primul la rand. Functionara s-a uitat la mine, a zambit si a spus :
“Cursa de ora 3 catre Dallas a fost anulata”
La asta eu am raspuns, plin de entuziasm :
“Fantastic !”
Cand am pronuntat acest cuvant, functionara de la ghiseu m-a intrebat, privindu-ma cu o expresie nedumerita :
“De ce spuneti Fantastic, doar am anuntat ca zborul de la ora 3 catre Dallas a fost anulat ?” I-am zambit si i-am spus :
“Doamna, exista doar 3 motive pentru care cineva anuleaza o cursa catre Dallas :
- unu: probabil ca ceva nu e in regula cu avionul respectiv;
- doi: probabil ca ceva nu e in regula cu pilotii;
- trei: sau ceva nu este in regula cu vremea. Asa ca, doamna, daca e vorba de una din aceste 3 situatii, eu nu vreau sa ma aflu acolo sus. Vreau sa fiu aici, pe pamant! Fantastic !
La cele spuse de mine, functionara de la ghiseu si-a pus mainile in solduri, ca si cum ar fi vrut sa spuna: “Nu am terminat inca cu tine” si a zis sec:
“Da, dar urmatoarea cursa pleaca abia la ora 6 : 05 !!
Eu am replicat: “Fantastic!”
Deja oamenii de la celelalte cozi se uitau la mine si, fara indoiala, se intrebau: “Cine este nebunul ala care spune ca totul e fantastic?”.
Functionara respectiva s-a uitat la mine complet socata si a spus :
“Acum chiar ca nu inteleg. De ce oare spuneti “Fantastic”, cand tocmai v-am comunicat ca aveti de asteptat 4 ore in aeroportul nostru?”
Am raspuns, zambind:
“Doamna, este foarte simplu. Am 54 de ani si nu am mai avut niciodata sansa de a petrece 4 ore in aeroportul din Kansas City. Va dati seama de situatie? In acest moment exista, pur si simplu, zeci de milioane de oameni de pe Pamant, carora nu numai ca le este frig, dar le este si foame. Aici ma simt bine si, chiar daca este frig afara, inauntru e confortabil. La capatul culoarului se afla o cafenea draguta. Ma voi duce acolo, ma voi relaxa timp de cateva minute si voi bea o cafea. Am de lucru, ceva foarte important si iata-ma intr-una din cele mai frumoase cladiri din aceasta zona. Este sigur cel mai mare si cel mai confortabil birou pe care l-am avut vreodata la dispozitie, fara sa platesc chirie. Fantastic!”
Pe cuvant de onoare, chiar asta am spus! Desigur ca ma veti intreba:
“Bine, Ziglar, ai spus asta, dar marturiseste: chiar asa gandesti?”
La care eu raspund:
“Bineinteles ca nu !” Cel putin in primele momente, nu am gandit asa. Ca majoritatea calatorilor care au avut o saptamana grea pe drum, as fi preferat sa ma aflu in drum spre casa. Cu toate acestea, aveam de ales intre doua optiuni :
As fi putut sa aleg sa raspund – ceea ce este ceva pozitiv,
Sau as fi putut sa aleg sa reactionez – ceea ce este negativ.
Am ales sa raspund !
Daca a reactiona si a raspunde ti se par a fi acelasi lucru, lasa-ma sa iti explic deosebirea : atunci cand functionara mi-a spus ca zborul meu fusese anulat, as fi putut reactiona, manat de primul impuls, spunand sarcastic :
“Grozav! Nemaipomenit!! Am rezervat biletele la aceasta cursa, in urma cu mai bine de o luna de zile si am biletul de doua saptamani. Am facut tot ce mi-ati spus sa fac si aproape era sa-mi rup gatul, pentru a ajunge aici cu o ora mai devreme. Nu am nevoie decat de OK-ul de imbarcare si de tichetul cu locul, dar fara nici o explicatie si fara nici o scuza, imi spuneti ca un tampit a anulat cursa! Ei bine, vreau sa stiu de ce a fost anulata? In masina, in drum spre aeroport am vazut cateva avioane stand pe pista. De ce nu trimiteti unul din ele la Dallas, asa cum ar trebui sa faceti? Ce fac ele acolo, de fapt ? Cine a luat decizia stupida de a anula cursa mea catre Dallas?” As fi putut reactiona in acest mod sarcastic.
Iar urmatoarea cursa spre Dallas, tot la 6:05 ar fi plecat !
La ghiseul de la aeroport as fi putut reactiona si conform altui “scenariu”, rezultat tot din primul impuls. As fi putut sa fac scandal, sa ma agit si sa ridic vocea sau sa ma arat dispretuitor si sa urlu. As fi putut sa ma fac de ras si sa ii pun intr-o situatie neplacuta pe toti cei din jurul meu, ca si pe mine, de altfel, strigand:
“Este o nebunie! E stupid! M-am saturat! Am lipsit de acasa toata saptamana! Familia mea vrea sa ma vada si eu vreau sa-i vad pe ai mei. Cine a luat aceasta hotarare, la urma urmei? Cine conduce sandramaua asta?”
Da, as fi putut sa reactionez asa, manat de primul impuls, cel al enervarii .
Iar urmatoarea cursa spre Dallas, tot la 6:05 ar fi plecat!
Deci a reactiona este ceva negativ, iar a raspunde este pozitiv – tu alegi!
Nu poti croi pe masura situatiile din viata, dar poti croi pe masura atitudinile care sa se potriveasca acestor situatii, inainte ca ele sa apara sau in timpul desfasurarii lor.”
Sursa articol: www.ursula-sadner.com
